Entorsa menisc genunchi.

Prognostic Entorsa de genunchi reprezintă o leziune traumatică articulară creată de o perturbare tensională a părților moi capsulo-ligamentare și periarticulare ce depășește limitele fiziologice de stabilitate ale articulației, însă fără modificarea raporturilor anatomice normale dintre suprafețele articulare.

Anatomia, biomecanica articulației genunchiului și mecanismele de producere a entorselor

O entorsă poate fi produsă prin două mecanisme principale: fie printr-o exagerare a unei mișcări peste limita fiziologică a mobilității sale, fie entorsa menisc genunchi forțarea articulației într-o poziție în care în mod normal ea nu are mobilitate. Factorii favorizanți pentru entorsă pot fi locali laxitățile congenitale, laxitățile articulare dobândite în urma unor traumatisme anterioare, paraliziile și atrofiile musculare, devierile și dezaxările membrelorsau generali lipsa de antrenament, oboseala, hipotonia musculară, etc.

În funcție de lezarea ligamentară, entorsele pot adopta trei grade: gradul 1: reprezintă o simplă întindere ligamentară prin ruptura unor fibre care intră în componența ligamentului - macroscopic nu se observă nicio leziunecare nu afectează capacitatea generală a articulației; durere în articulațiile degetelor mari de la mâna 2: reprezintă ruperea parțială a ligamentului, ceea ce provoacă o instabilitate ușoară până la moderată a articulației; gradul 3: reprezintă ruperea totală sau separarea capătului său de os, genunchiul căpătând o instabilitate ridicată.

Această articulație, deși unică și cu o singură cavitate articulară, este formată din două unități: cea femuropatelară între fața anterioară a epifizei femurului și fața posterioară a rotulei - permite inserția quadricepsului femural direct peste genunchi, crescându-i astfel eficiența și cea femurotibială între fețele articulare ale condililor și fosele articulare ale platoului tibial - este componenta purtătoare de greutate a articulației.

Navigare în articole

De menționat este că între aceste suprafețe osoase nu există o concordanță perfectă, astfel încât între ele se vor găsi niște fibrocartilaje, numite meniscuri intraarticulare, menite să compenseze acest viciu de congruență. De asemenea, la contenția articulară contribuie sistemul capsuloligamentar foarte bine reprezentat la acest nivel alături de mușchii periarticulari. Articulația genunchiului este o articulație cu un singur grad de libertate flexie-extensie.

Entorsa menisc genunchi lângă aceste mișcări, mai sunt posibile, într-un grad scăzut, rotația internă și rotația externă.

Artroscopia de genunchi explicata de Dr Tarek Nazer catre medicii rezidenti

Entorsele care privesc ligamentul încrucișat anterior se produc, de obicei, în timpul uneia dintre următoarele mișcări: o oprire bruscă; o răsucire, pivotare sau schimbare bruscă de direcție; o hiperextensie a gambei pe coapsă sau în urma unui impact direct la exteriorul genunchiului. Entorsele ce privesc ligamentul încrucișat posterior se produc cel mai adesea în urma unui impact direct în partea din față a genunchiului, cum ar fi lovirea genunchiului de tabloul de bord într-un accident de mașină.

Programează Un Consult

Ligamentele colaterale-medial inserat proximal pe femur și distal pe tibie și lateral inserat proximal pe femur și distal pe peroneu - asigură stabilitatea genunchiului în plan frontal. Lezarea ligamentului colateral medial se produce cel mai adesea în poziție de valgus forțat, mecanism întâlnit în timpul jocului de fotbal când un jucător se găsește în sprijin unipodal cu genunchiul respectiv în poziție de rotație externă și ușoară flexie, pregătindu-se să lovească mingea cu celălalt picior, timp în care primește o lovitură dinspre lateral la nivelul genunchiului de la membrul sprijinit pe sol.

De asemenea, la schi, vârful schiului se poate agăța de un obstacol și astfel genunchiul va fi răsucit sever, producând o leziune a ligamentului colateral medial. Pe de altă parte, ligamentul colateral lateral este ligamentul genunchiului cel mai puțin probabil de a fi afectat deoarece majoritatea leziunilor la acest nivel sunt cauzate de o lovitură dinspre interior spre entorsa menisc genunchi, iar această zonă este protejată de membrul opus.

Astfel: În cazul unei entorse ce interesează ligamentul încrucișat anterior: senzație de trosnitură în momentul lezării; mărire de volum a genunchiului în câteva ore de la lezare din cauza hemartrozei-revărsat intraarticular sanghinolent ; durere severă și impotență funcțională care împiedică pacientul să-și desfășoare activitatea în continuare; echimoză precoce față de fracturiunde echimoza apare tardiv ; instabilitate la nivelul genunchiului- senzația că genunchiul se va îndoi dacă pacientul va încerca să se sprijine pe membrul afectat.

În urma producerii unui astfel de traumatism, articulația genunchiului devine instabilă. Vindecarea entorsei la acest nivel este de durată și, adesea, nu este lipsită de complicații. Tipuri de entorse de genunchi Există trei tipuri de entorse, clasificate în funcție de gravitate. Astfel, există entorse de gradul I, acele entorse în care ligamentul este afectat ușor, astfel încât nu-și pierde capacitatea de a menține genunchiul stab il. În entorsele de gradul II, ligamentul este rupt parțial ruptură parțială a ligamentului încrucișat anteriorîn timp ce entorsele de gradul III provoacă ruptura în două părți a ligamentului, consecința fiind pierderea stabilității genunchiului ruptură de ligament încrucișat anterior.

În cazul unei entorse ce interesează ligamentul încrucișat posterior: durere; umflare ușoară a genunchiului tot cauzată de hemartrozacu sau fără instabilitate; dificultate ușoară în mișcarea genunchiului.

Astfel, în urma comunicării cu pacientul, medicul trebuie să cunoască: tipul de mișcare care a provocat rănirea; dacă pacientul a simțit sau nu senzația de trosnitură la nivelul genunchiului; durata de timp până la apariția umflăturii; dacă instabilitatea și impotența au apărut imediat; când a apărut echimoza dacă există deja.

În continuare, medicul va examina ambii genunchi, comparând genunchiul rânit cu cel sănătos. El va trece în revistă existența unor eventuale semne, deformări sau colorări anormale ale tegumentului.

La palpare se vor putea decela anumite puncte dureroase, precum și prezența unui revărsat intraarticular revărsat ce poate fi obiectivat prin testul șocului rotulian. De asemenea, dacă genunchiul nu este mărit prea tare de volum, iar durerea nu este foarte intensă, se poate testa stabilitatea articulară- în plan frontal pentru leziunile ligamentelor colaterale și în plan sagital pentru leziunile ligamentelor încrucișate.

De asemenea, se poate efectua o radiografie în poziție forțată care poate scoate în evidență gradul de laxitate ligamentară. O altă investigație paraclinică ce poate fi de folos în aceste situații este RMN-ul. Acesta aduce informații cu privire la aspectul leziunii ligamentare, de folos mai ales când diagnosticul este incert.

Aproape toate entorsele de genunchi de la nivelul ligamentelor colaterale au un prognostic excelent.

Leziunile de menisc - cauze, simptome, diagnostic si tratamente

Elemente de ortopedie si traumatologie-prof. Dinu Antonescu 2. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă! Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.