Oase carpiene. Bine ați venit la Scribd!


Oasele carpiene

Oasele mainii sunt: opt oase carpiene care sunt legate intre ele prin intermediul unor ligamente, cinci metacarpiene si paisprezece falange. Scheletul mainii este, deci alcatuit din 27 de oase impartite in trei grupe: carp, metacarp si falange.

Oasele metarpeine formeaza scheletul mainii si usnt in numar de 5 numerotate in oase carpiene roamne I-V in sens radio-ulnar Au dispozitie caracteristica ,in evantai, fiind strans unite la nivelul bazelor si divergente radiar actre extremiattea distala delimiatnd intre corpuri spatiile interosoase Primul os metacarpian are o situatie speciala datoriat mobilitatii caractersitice policleui uman In general oasle metacarpiene se articuleaza cu: Oasele carpiene din arndul metacarpian, proximal Prima falanga a degetului corespunzator, distal Oasele metacarpiene inveciante la nivelul axtremitatilor proxiamale0 cu exceptia primului os metacarpian. Osele metacarpiene se orienteaza astfel: Distal: estremitatea cu o suprafta articulara rotunjita DESCRIERE: Sunt oase lungi miniaturale, alc din extremitate proximala bazacorp, extremitate distala cap. Axul sau longitudinal este orientat oblic latdistal si palamr astfel incat in pozitie anatomica policele este situat intr-un plan vertical decat afta palmara a mainii. Este alc din: Supr proximala: in forma de sa care se artic cu osul trapez.

Oasele mainii Sunt dispuse pe doua randuri transversale, fiecare dintre aceste randuri fiind format din patru oase: 1. Oasele primului rand - sunt oasele situate proximal de radius si oase carpiene.

Oasele mainii

Explicatia este ca, in momentul producerii unei cazaturi amortizate cu palma, unda de soc este transmisa de la nivelul osului capitat la radius, prin osul scafoid. Se articuleaza superior cu capul ulnei prin intermediul discului articular iar inferior cu osul carlig prin intermediul unei fatete articulare.

oase carpiene

I se descriu patru fatete: anterioara, posterioara, mediala, laterala si doi poli. Singura fateta articulara este cea posterioara, avand forma ovalara si articulandu-se cu piramidalul.

Oasele celui de-al doilea rand a osul trapez are sase fatete dintre care trei sunt articulare si trei nearticulare.

  • Ce fel boala este guta
  • Sari la navigare Sari la căutare Oasele carpului Ossa carpi sunt 8 oase mici așezate pe două rânduri în regiunea carpiană numită și carp a membrului superior, între oasele antebrațului și metacarpiene.

I se descrie tuberculul osului trapez la nivelul fetei anterioare, la nivelul caruia isi au originea muschiul opozant al policelui, muschiul flexor scurt al policelui-capul superficial si primul muschi interosos palmar si se leaga retinaculul flexorilor. Prezinta o fata anterioara nearticulara la nivelul careia isi au originea capul oblic al muschiului adductor al policelui si capul profund al muschiului scurt flexor al policelui si o fata posterioara rugoasa.

I se descriu oase carpiene asemenea si patru fatete artculare: superioara, laterala, mediala si inferioara.

oase carpiene

I se descrie o fata superioara convexa care se articuleaza cu scafoidul si semilunarul si o fata inferoara cu trei fatete articulare. Anterior si posterior sunt fete nearticulate iar lanivelul fetei anterioare este un sant transversal, considerat a fii colul osului mare, despartind capul de corp.

In varful acestei proeminente se prinde retinaculul flexorilor. Oasele carpiene sunt tratament bursita legate intre ele prin intermediul unor formatiuni ligamentare. Canalul carpian Este format dintr-un spatiu concav, format in directia ulnei din osul pisiform si osul cu carlig, iar in directia radiusului din osul scafoid si osul trapez si retinaculul flexorilor.

  • Tratament articular strogino
  • Articulația gleznei este o structură foarte stabilă, cunoscută sub numele de morteză, care permite mobilitatea piciorului în sus și în jos.

Prin acest canal trec tendoanele muschilor flexor superficial al degetelor, muschiului flexor profund al degetelor, muschiului flexor radial al carpului si portiunea terminala a nervului median. Retincalulul flexorilor este o banda de tesut conjunctiv care se insera pe tuberculul scafoidului, pe carligul osului cu carlig si pe osul pisiform. Oasele metacarpiene Formeaza scheletul palmei si sunt in numar de cinci, numerotate cu cifre romane, dinspre lateral oase carpiene medial.

oase carpiene

Acestea se articuleaza superior cu cel de-al doilea rand al oaselor carpiene si inferior cu falangele proximale. Aceste oase prezinta un corp si doua extremitati: - corpul are forma de prisma triunghiulara - baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru randul durere în ligamentele articulației umărului al oaselor carpiene.

Fracturi osoase carpiene Încheietura umană este compusă din opt oase separate care se leagă între ele - oasele carpiene. Două dintre oasele carpiene creează articulația încheieturii mâinii cu oasele ulnei și ale razei antebrațului, în timp ce restul de șase formează palma. Fiecare dintre oasele carpiene ajută la activarea numeroaselor mișcări ale mâinii și ale încheieturii mâinii.

Metacarpian I: - este cel mai scurt si cel mai gros 2. Metacarpianul II: - este cel mai lung si are un aspect bituberculat 3.

Informaţii rapide

Metacarpianul III: - este putin mai scurt decat metacarpianul II si prezinta superior o fata articulara pentru osul mare. Metacarpianul IV: -prezinta doua fatete articulare pentru metacarpienele III si V - nu prezinta proces stiloidian, spre deosebire de metacarpianul III, cu care se aseamana. Metacarpianul V: - este cel mai subtire si mic - are o singura fata articulara pentru metacarpianul IV. Falangele Sunt in numar de paisprezece, fiecare deget avand cate trei, cu exceptia policelui, care are doar doua.

Acestea sunt falanga proximala, falanga medie si falanga distala.

Artroza mainii radio-carpiana Generalități Reprezintă una dintre cele mai frecvente complicații secundare tratamentului nesatisfăcător al fracturii epifizei distale de radius. De asemenea, poate apărea în cazul unui istoric de muncă fizică manuală intensă, precum și în cazul unor afecțiuni sau fracturi ale oaselor carpiene cu care intră în contact.

Falanga proximala este cea mia bine reprezentata, fiind cea ma mare si avand o baza, un corp si un cap. Baza falangei are forma piramidala si prezinta superior o fata articulara pentru articulatia cu capul metacarpianului respectiv.

oase carpiene

Corpul falangei este turtit antero-posterior si prezinta o fata anterioara si una posterioara. Fata anterioara este plana iar cea posterioara este convexa. Capul falangei prezinta o fata articulara cu aspect de trohlee, care se articuleaza cu baza falangei medii. Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai mica si prezinta o creasta sagitala care separa baza.

Falanga oase carpiene se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat superior si mai ingust inferior. Se descrie tuberozitatea falangei distale, situata distal.

Clasificări

Aceasta este anterior rugoasa la nivelul pulpei degetului si neteda posterior la nivelul patului unghial. Mobilitatea articulatiei mainii Este foarte importanta, realizandu-se prin miscari de flexie si extensie ale articulatiei mainii oase carpiene articulatiei mainii cu antebratul.

Permite, de asemenea, m, iscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului, sau miscarea cotului inspre exterior. Se descriu doua mecanisme articulare: 1. Radio-cubital - acest mecanism face legatura dintre extremitatile inferioare ale radiusului si ulnei, permitand efectuarea miscarilor de pronatie si supinatie cu articulatia radio-cubitala superioara.

Oasele metacarpiene

Oase carpiene - fata superioara a celor trei oase ale primului rand de oase carpiene scafoidul, osul semilunar si osul piramidal se articuleaza cu extremitatile inferioare ale radiusului si ulnei, ceea ce permite efectuarea miscarilor mainii pe antebrat: flexia mainii dinspre inainte spre inapoi, precum si in lateral. Marea suplete a articulatiei mainii este datorata existentei suprafetelor de cartilaj care acopera partea inferioara a radiusului si a partii inferioare a ulnei, care se articuleaza cu oasele carpiene prin intermediul unui ligament triunghiular.

Patologii asociate oaselor mainii: - oase carpiene supranumerare - fractura Pouteau-Colles: este cea mai frecventa fractura. Este situata la extremitatea inferioara a radiusului, ea antreneaza deplasarea in spate a fragmentului inferior al acestuia, care isi schimba brusc pozitia si patrunde in corpul osului. Toate extremitatile inferioare ale radiusului pot fi afectate: in acest caz, este vorba despre o fractura cominutiva multipla articulara cu fragmentarea epifizei radiusului si deplasarea majora a articulatiei radio-cubitale.

Este posibil insa ca o singura parte a extremitatii inferioare sa fie fracturata: fractura cuneana.

oase carpiene

Deplasarea fracturii se poate face inspre palma sau inspre partea posterioara. Apare la copii. Apare mai ales la adolescenti spre sfarsitul perioadei de crestere, perioada in timpul careia cartilajul este relativ fragil.

Se limiteaza rareori la articulatia mainii, afectand adesea si antebratul.